La câte zile poate fi separat un cățeluș de mama sa?

La câte zile poate fi separat un cățeluș de mama sa?
Wesley Wilkerson

La urma urmei, la ce vârstă poate fi separat un cățeluș de mama sa?

V-ați întrebat vreodată cât de repede poate fi despărțit un cățeluș de mama sa? Deși sunt incredibil de adorabili și aproape toată lumea vrea să aibă grijă de ei imediat ce se nasc, este foarte important să ținem cont de aspectele psihologice și fizice care influențează această separare, deoarece mamele joacă un rol fundamental în dezvoltarea cățeilor.

Inițial, mulți medici veterinari recomandă ca puii să fie separați de mamele lor abia după primele 60 de zile de viață. Separarea lor înainte de această perioadă poate fi foarte dăunătoare și poate aduce o mulțime de probleme. În acest articol, veți afla care este importanța păstrării cățelului alături de mamă în primele luni, dar și care sunt efectele nocive ale separării premature. Verifică!

Vezi si: Căutați un câine alb și blănos? Faceți cunoștință cu 22 de rase frumoase

Fazele de dezvoltare a cățelușilor

Pentru a înțelege importanța păstrării cățeilor alături de mamele lor în primele câteva luni de viață, trebuie să aflați și care sunt etapele de dezvoltare a cățelușilor. Vedeți mai jos fiecare dintre aceste etape importante pentru căței.

Stagiu neonatal

Stadiul neonatal corespunde primelor două săptămâni de viață ale cățelușului. În această perioadă sunt extrem de dependenți de mama lor, având chiar nevoie de ajutor pentru a defeca. De asemenea, își petrec cea mai mare parte a timpului dormind și hrănindu-se.

Deoarece ochii lor rămân închiși și auzul nu funcționează încă, singurele simțuri pe care le folosesc sunt mirosul, gustul și simțul tactil. În plus, vederea și auzul cățeilor încep să se dezvolte în a doua săptămână de viață, când ochii încep să se deschidă și auzul începe să funcționeze treptat.

Etapa de tranziție

Simțurile lor sunt slabe în primele săptămâni, dar încep să se dezvolte mai bine în timpul etapei de tranziție, care corespunde celei de-a treia săptămâni de viață a acestor animale. Acum, cu vedere și auz parțiale, cățeii încep, de asemenea, să capete o anumită forță musculară și să învețe să meargă.

Din acel moment, cățeii încep deja să meargă, dar încă cu puține reflexe și coordonare. În plus, încep să devină puțin mai independenți față de mama lor, nu mai au nevoie de ajutor pentru a-și face nevoile, ci de alăptare.

Etapa de socializare

Etapa de socializare are loc între a patra și a douăsprezecea săptămână de viață a cățelului. În cadrul acesteia, dinții cresc și încep să muște mama în timpul alăptării, determinând-o să înceteze treptat să îi mai alăpteze. Acest proces de înțărcare poate avea loc până în a șaptea săptămână de viață.

La mijlocul acestei etape, la 60 de zile de viață și după înțărcare, pisoiul poate fi separat de mama sa.

Perioada juvenilă

Începând cu a douăsprezecea săptămână de viață, la căței apare perioada juvenilă. În această perioadă sunt destul de neastâmpărați și au multă energie de consumat, ceea ce îi face să testeze adesea limitele căminelor lor. În această fază trebuie stabilite reguli cu cățeii, deoarece după aceea capacitatea lor de învățare se diminuează.

Prin urmare, dacă nu vreți ca animalul dvs. de companie să muște vizitatorii sau să devină prea răsfățat, în această perioadă trebuie să fie învățat ce poate și ce nu poate. Perioada juvenilă durează până când cățelul ajunge la maturitatea sexuală.

Perioada adultă

Se consideră că un cățeluș se află în perioada adultă din momentul în care atinge maturitatea sexuală, care poate avea loc între șase luni și un an de viață.

În această perioadă, cățeii au deja capacitatea de învățare redusă, așa că poate fi un pic mai dificil să înveți lucruri noi animalului tău de companie, dar nimic imposibil. Nu mai au nevoie de mamele lor pentru nimic și sunt practic independenți, dar cu învățăturile deja trecute.

Rolul mamei în dezvoltarea cățelușilor

Mama este foarte importantă în dezvoltarea cățeilor atunci când aceștia se nasc, deoarece este responsabilă pentru a-i ține în siguranță și pentru a se asigura că puiul își dezvoltă bine organismul și crește sănătos. Află mai jos care este rolul mamei în dezvoltarea cățeilor!

Alăptarea

Alăptarea la sân în primele etape ale vieții cățelului este foarte importantă pentru ca acesta să crească sănătos.

Inițial, laptele mamei conține o substanță numită colostru, care este responsabilă de protejarea cățeilor de infecții în primele zile de viață. De-a lungul etapelor, laptele conține și anticorpi și determină cățeii să-și dezvolte sistemul imunitar.

De asemenea, laptele matern oferă cățeilor diverși nutrienți care permit o maturizare sănătoasă, cum ar fi calciul, care ajută la dezvoltarea oaselor. Astfel, cățelul poate crește cu un corp puternic și rezistent.

Siguranță și securitate

Pe lângă alăptare, mamele sunt, de asemenea, responsabile de asigurarea siguranței puilor lor. Instinctul îi permite să aibă grijă de ei în cele mai diverse moduri, asigurând interacțiunea puilor cu frații lor într-un mod sigur.

De asemenea, mama își protejează puii de alte animale, deoarece puii au nevoie de câteva zile pentru a-și dezvolta vederea și auzul. În plus, instinctul matern o face să îi ajute în timp ce învață să meargă, neavând încă dezvoltată coordonarea motorie.

Învățături

Inițial, mamele sunt cele care îi învață pe pui să socializeze cu frații și surorile lor mai mici și să respecte spațiul celuilalt atunci când se alăptează. De asemenea, ele îi învață să se comporte într-un mod mai puțin sălbatic, fără a fi nevoie de violență, prevenind astfel certurile și neînțelegerile dintre ei.

În plus, mama este, de asemenea, responsabilă de învățarea cățelușului să meargă și să facă propriile nevoi în primele etape ale vieții.

Probleme cauzate de separarea prematură a cățelușilor

Mama este foarte importantă în primele săptămâni de viață ale cățelușului, iar separarea lor înainte de înțărcarea completă - în jur de 60 de zile de la naștere - poate cauza unele probleme. Înțelegeți, mai jos, principalele probleme cauzate de separarea prematură a cățelușilor.

Scăderea răspunsului sistemului imunitar

Separarea unui cățeluș de mama sa înainte de momentul recomandat poate dăuna grav sistemului său imunitar. Deoarece cățelușul nu va primi anticorpii necesari pentru a-și proteja organismul, va crește cu un sistem imunitar mai slab, ceea ce îl va face mai predispus la îmbolnăviri,

În cazul în care mama nu poate alăpta, este posibil să se dea cățelușului suplimente și vitamine speciale, dar mai întâi trebuie să consultați un medic veterinar specialist în nutriție.

Tulburări comportamentale

De asemenea, separarea prematură poate determina cățelușul să dezvolte tulburări de comportament pe tot parcursul vieții. În timpul perioadei de socializare, cățeii își observă mama și învață de la ea mai multe aspecte ale identității canine, cum ar fi cum să se hrănească, cum să facă față frustrărilor, cum să exploreze teritoriul etc.

În acest fel, câinii separați prematur pot crește mult mai temători, putând să se teamă de aproape orice persoană sau animal pe care nu îl cunosc.

Hiperactivitate și anxietate

Cățelușii care se confruntă cu separarea timpurie de mama lor tind să fie mai hiperactivi. Deoarece cățelul nu a avut parte de timpul de joacă recomandat cu frații săi canini, tinde să crească mai agitat și mai neastâmpărat, fără să știe să facă diferența între joacă și situații serioase, ceea ce face mai dificilă educarea lor în casă.

Unul dintre cele mai frecvente sindroame ale animalelor de companie este sindromul anxietății de separare, care face ca animalele de companie să devină foarte nervoase și agitate atunci când tutorii lor părăsesc casa.

Comportament rău cu alți câini și oameni

Pentru că au fost separați de mama lor înainte de vreme, acești căței ajung să aibă o mare dificultate în socializare. Astfel, ajung să nu știe să se descurce bine cu alți câini sau chiar cu oamenii, fiindu-le frică sau aversiune față de oricine nu este tutorele lor.

Mulți dintre acești câini sfârșesc prin a deveni geloși, neacceptând să-și vadă stăpânii acordând atenție altor animale de companie sau chiar interacționând cu alți oameni. În unele cazuri, pot deveni chiar agresivi.

Îngrijirea unui cățeluș nou sosit

Pentru a vă asigura că un cățeluș are parte de cea mai bună experiență posibilă atunci când ajunge în casa gardienilor săi este nevoie de multă dedicare. Iată câteva sfaturi privind îngrijirea unui cățeluș nou sosit.

Îngrijire și atenție

Atunci când un cățeluș este luat de lângă mama și frații săi, se poate simți foarte singur în primele săptămâni, deoarece nu este obișnuit să fie departe de familia sa canină. Prin urmare, este foarte important să acordați multă atenție cățeilor atunci când sunt duși în noua lor casă.

Colăceii, mângâierile și jocurile ușoare sunt foarte binevenite pentru ca cățelul să se obișnuiască cu compania noii sale familii. În acest fel, cu timpul, cățelul nu-i va mai simți lipsa mamei sale și își va concentra toată dragostea asupra tutorilor săi.

Socializare

Un alt aspect foarte important pentru cățeii nou-veniți este socializarea. Pentru a se înțelege bine cu alte persoane în afară de stăpânii lor, este important ca puii să interacționeze cu alte persoane pe parcursul primelor câteva luni. Dacă cresc interacționând doar cu stăpânii lor, la vârsta adultă s-ar putea să se simtă ciudat și inconfortabil în preajma străinilor.

Socializarea cu alte animale de companie în timpul tinereții ajută, de asemenea, cățelul să crească fără a fi ciudat sau prea temător față de alți câini. Cu toate acestea, este important ca socializarea cu alte animale de companie să se facă sub supraveghere și cu grijă.

Igiena

În ceea ce privește igiena cățelușilor, este important de reținut că prima baie poate fi făcută numai după ce au fost administrate vaccinurile. Băiatul unui cățeluș înainte de administrarea vaccinurilor poate contribui la contractarea unei boli.

De asemenea, este important să faceți băi cu produse făcute special pentru căței, cum ar fi șampoanele și balsamurile neutre, având întotdeauna grijă să nu scăpați apa și produsele în ochii, urechile și nările cățelușului. În plus, este esențial să faceți baie doar în zilele călduroase și cu apă caldă, prevenind astfel gripa cățelușului.

Vaccinări și vermifugări

Vaccinările și deparazitarea sunt esențiale în viața unui cățeluș, deoarece pot preveni o serie de boli. Deparazitarea are rolul de a împiedica viermii, cum ar fi helminții, să devină paraziți în organismul cățelușului, provocând vărsături, diaree și slăbiciune.

În ceea ce privește vaccinurile, acestea sunt esențiale pentru ca puiul să crească protejat de diverse boli cauzate de virusuri și bacterii, cum ar fi rabia și leptospiroza. Prin urmare, este esențial să fiți la zi cu vaccinurile și cu vermifugarea animalului dvs. de companie nu numai în copilărie, ci și la vârsta adultă.

Monitorizarea veterinară

Este foarte important ca cățelul să fie urmărit de un medic veterinar, mai ales în primele luni de la sosirea în noua sa casă. Cu o bună urmărire, medicul va putea garanta sănătatea cățelului, solicitând examinări, observând creșterea acestuia și chiar urmărind etapele de vaccinare.

În plus, medicul veterinar le poate fi de mare ajutor gardienilor, răspunzând la îndoielile lor și clarificând cele mai diverse întrebări legate de sănătatea animalului de companie.

Vezi si: Basset Hound cățeluș: personalitate, preț, îngrijire și multe altele

Acum știi la câte zile îți poți lua cățelul departe de mama sa.

În acest articol, ați aflat că este recomandat să luați cățelul de lângă mama sa în jurul a 60 de zile de viață, la mijlocul etapei de socializare. În acest fel, cățelul are mai multe șanse să crească sănătos, atât fizic, cât și psihic.

Cățelul își va petrece primele luni cu anticorpii necesari și își va dezvolta un sistem imunitar rezistent. În plus, atunci când ajunge în noua sa casă, cățelul se va obișnui mai ușor cu tutorii săi și cu noul mediu, pe lângă faptul că va avea mai puține șanse de a dobândi probleme precum hiperactivitatea și anxietatea.

Prin urmare, este foarte important ca puiul să nu fie luat prematur de la mama sa, deoarece poate duce la mai multe probleme nu numai în copilărie, ci și pe parcursul întregii vieți.




Wesley Wilkerson
Wesley Wilkerson
Wesley Wilkerson este un scriitor desăvârșit și un iubitor pasionat de animale, cunoscut pentru blogul său perspicace și captivant, Animal Guide. Cu o diplomă în zoologie și ani petrecuți lucrând ca cercetător al vieții sălbatice, Wesley are o înțelegere profundă a lumii naturale și o capacitate unică de a se conecta cu animale de toate felurile. A călătorit mult, scufundându-se în diferite ecosisteme și studiind diversele lor populații de animale sălbatice.Dragostea lui Wesley pentru animale a început de la o vârstă fragedă când își petrecea nenumărate ore explorând pădurile din apropierea casei sale din copilărie, observând și documentând comportamentul diferitelor specii. Această legătură profundă cu natura i-a alimentat curiozitatea și impulsul de a proteja și conserva fauna sălbatică vulnerabilă.În calitate de scriitor desăvârșit, Wesley îmbină cu pricepere cunoștințele științifice cu povestirea captivantă în blogul său. Articolele sale oferă o fereastră către viețile captivante ale animalelor, aruncând lumină asupra comportamentului lor, adaptărilor unice și provocărilor cu care se confruntă în lumea noastră în continuă schimbare. Pasiunea lui Wesley pentru advocacy pentru animale este evidentă în scrierile sale, deoarece abordează în mod regulat probleme importante precum schimbările climatice, distrugerea habitatelor și conservarea faunei sălbatice.Pe lângă scrisul său, Wesley sprijină activ diverse organizații de bunăstare a animalelor și este implicat în inițiative ale comunității locale care vizează promovarea coexistenței între oameni.și animale sălbatice. Respectul său profund pentru animale și habitatele lor se reflectă în angajamentul său de a promova un turism responsabil pentru animale sălbatice și de a-i educa pe ceilalți despre importanța menținerii unui echilibru armonios între oameni și lumea naturală.Prin blogul său, Animal Guide, Wesley speră să-i inspire pe alții să aprecieze frumusețea și importanța diverselor vieți sălbatice de pe Pământ și să ia măsuri pentru a proteja aceste creaturi prețioase pentru generațiile viitoare.