Embuá: vezi ghid complet cu curiozități despre păduchii de șarpe

Embuá: vezi ghid complet cu curiozități despre păduchii de șarpe
Wesley Wilkerson

Ce este embuá sau păduchele de șarpe?

Embuá poate măsura până la 30 cm în lungime și este o specie dintr-un grup de animale care locuiesc pe planetă de milioane de ani. Aceste animale au o varietate de specii care pot fi ușor confundate între ele datorită aspectului asemănător și a diferențelor subtile.

Embuás sunt chiar confundate cu lacraia sau centipedele, dar sunt animale cu caracteristici foarte diferite. Află aici care sunt aceste diferențe, precum și multe alte informații despre acest animal foarte vechi din mijlocul nostru. Vezi aici care sunt obiceiurile lor, cu ce se hrănesc și multe altele. Lectură plăcută!

Caracteristicile embuá

Aflați mai multe despre embuá și aflați de unde provin și unde le place să trăiască. Învățați să le identificați caracteristicile fizice pentru a nu le confunda cu alte animale similare.

Origine și habitat

Milipedele sunt una dintre cele mai vechi creaturi care au locuit pe planeta Pământ. Încă din perioada Siluriană, formele timpurii ale acestor creaturi se hrăneau cu mușchi și plante vasculare primitive. Embuá este un diplopod din clasa miriapodelor, adică un animal cu multe picioare care sunt distribuite în perechi pe corp.

Aceste animale trăiesc în medii umede și sunt ușor de găsit sub frunze, resturi de copaci morți sau lemn putrezit, de aceea sunt întâlnite în grădini, parcuri și chiar în ghivecele din interiorul locuințelor.

Vezi si: Vrei să cumperi bufniță de companie? Vezi cum, unde și care este prețul!

Aspecte vizuale

Embuá are un corp format din cap, abdomen și torace. Capul este mic și conține o pereche de antene. Toracele embuá este scurt și format din patru segmente, dintre care ultimele trei au antene, iar fiecare segment al corpului embuá conține o pereche de picioare.

Această specie de miriapode se deosebește de kilopode (lacraia sau centipede) prin faptul că au corpul mai rotunjit. Nu conțin înțepături sau gheare de inoculare a veninului. Diplopodele au corpuri cilindrice foarte alungite sau corpuri plate cu mai mult de 20 de segmente în corp.

Alimente

Embuá se hrănește cu materie organică moartă în descompunere, ceea ce îi conferă un rol important în procesul de descompunere. Dieta sa este alcătuită în principiu din frunze, trunchiuri, ramuri și animale moarte mici care se amestecă cu substratul solului. Embuá poate mânca chiar și carton, descompunându-l ca și cum ar fi lemn sau frunze de plante.

Reproducere și comportament

Embuștii au reproducere sexuată, iar organele sexuale sunt situate într-unul dintre segmentele posterioare. La masculi, organul sexual este o modificare în laba segmentului al șaptelea, iar la femele o deschidere în segmentul al treilea. În timpul copulației, femelele depozitează spermatozoizii în interiorul segmentului și fertilizează ouăle în momentul în care le depun.

Deși le plac locurile umede, embuzele fug de excesul de umiditate, mai ales în perioada de reproducere. În perioadele de ploi și inundații, ele caută locuri unde umiditatea este stabilă. Este momentul în care multe invadează locuințele în căutarea locului ideal.

Unele specii de embuá (păduche de șarpe)

Descoperă aici câteva specii de ambutisare și ce se poate identifica la fiecare dintre ele. Vezi, de asemenea, ce specii pot fi confundate între ele și ce diferențe subtile poți folosi pentru a le diferenția.

Tachypodoiulus niger

Este o specie foarte cunoscută, care are corpul negru și strălucitor, picioarele albe care ies în evidență în raport cu corpul și un telson (ultimul segment al unui artropod) ascuțit și proeminent. Și alte specii au această configurație de culori și dimensiuni ale telsonului, cum ar fi Julus scandinavius sau Ophyiulus pilosus.

Când sunt tineri, au o colorație brună, prezentând dungi longitudinale deschise, ceea ce poate duce la confundarea cu Ommatoiulus sabulosus. O altă caracteristică frapantă a lui Tachypodoiulus niger este prezența dungilor transversale și a dungilor longitudinale pe partea din spate a corpului.

Narceus americanus

Narceus americanus este un miriapod uriaș care se găsește în estul Americii de Nord. Este cunoscut sub denumiri precum miriapod american uriaș, vierme de fier sau vierme de miriapod. Prezența sa este cea mai mare la vest de Georgetown, Texas, la nord de Ottine Swampland, SUA.

De obicei, această specie se ghemuiește sau eliberează un lichid nociv atunci când este amenințată. Acest lichid conține cantități mari de benzochinone, o substanță care poate provoca arsuri ale pielii și iritații ale ochilor. Multe specii de miriapode secretă cianură de hidrogen, care poate provoca simptome similare, dar este diferită de Narceus americanus.

Cylindroiulus caeruleocinctus

Această specie este gigantică și poate măsura până la 30 cm în lungime. Culoarea sa este bronz albăstrui și nu are coadă proeminentă. Această specie poate fi confundată cu Cylindroiulus londinensis, dar aceasta din urmă este mai mare și are o coadă proeminentă de formă diferită.

Alte specii au o colorație asemănătoare cu cea a lui Cylindroiulus caeruleocinctus, dar sunt mai mici și au o coadă mai ascuțită. O altă specie, Cylindroiulus britannicus, are o coadă cu aceeași formă și aceeași colorație ca și Cylindroiulus caeruleocinctus, dar sunt animale mai mici, măsurând cel mult 20 cm.

Archispirostreptus gigas

Acesta este într-adevăr un miriapod diferențiat. De origine africană, acest artropod poate atinge 38,5 cm lungime și 67 mm circumferință. Acest gigant african are aproximativ 256 de picioare, numărul acestora modificându-se în funcție de durata de mutare a animalului.

Cea mai mare concentrație se află în țările din Africa de Vest, din Mozambic până în Kenya, dar rareori se găsesc la altitudini mai mari de 1.000 m. Habitatul lor natural este reprezentat de păduri, dar pot fi întâlnite și în zonele din apropierea oceanului, unde există o concentrație mai mare de copaci.

Pot trăi între 5 și 7 ani și au două forme de apărare atunci când se simt amenințați. Prima este aceea de a se ghemui formând o spirală fermă, lăsându-și expus doar exoscheletul (spatele). A doua formă este secreția unui lichid iritant din porii corpului, care provoacă iritații la nivelul ochilor sau al gurii.

Ommatoiulus sabulosus

În mod tradițional de culoare maro sau neagră, Ommatoiulus sabulosus are două dungi portocalii foarte caracteristice de-a lungul corpului. Aceste dungi pot avea o formă întreruptă, asemănătoare cu mai multe pete portocalii, câte una pe fiecare segment.

Indivizii de culoare maro pot fi confundați cu Tachypodoiulus niger, mai tânăr, sau cu Brachyiulus pusillus, care nu are telsonul ascuțit. La fel ca Tachypodoiulus niger, Ommatoiulus sabulosus are dungi transversale și longitudinale pe partea din spate a animalului.

Informații și curiozități despre embuá

Aflați dacă embuá este otrăvitoare și dacă poate fi identificată ca fiind o insectă.

Embuás nu sunt otrăvitoare

Cel mult pot emite o secreție care poate irita ochii și gura dacă intră în contact direct. Spre deosebire de lacraias, care au gheare cu venin, diplopodele precum embuas sunt inofensive pentru oameni și alte animale.

O altă strategie de apărare a acestui animal este aceea de a se încolăci formând o spirală rigidă cu exoscheletul său.

Diplopodele nu sunt insecte

Chilopodele (lacraias sau centipede) și diplopodele (embuá) sunt clase de nevertebrate care aparțin subfiloului miriapode din filumul artropode. Acesta este același filum cu cel al insectelor, crustaceelor și arahnidelor. Toate artropodele au un exoschelet format din chitină care le oferă protecție. Artropodele sunt animalele cu cel mai mare număr de ființe de pe planetă.

Se estimează că animalele care formează acest phylum sunt de trei ori mai mari decât toate celelalte filoane existente la un loc. În acest fel, putem concluziona că embuzele nu sunt insecte, deoarece sunt cuprinse în subfiloul miriapode, iar insectele fac parte dintr-o altă clasă a phylum-ului de artropode, unde sunt incluse animale precum țânțarii, albinele, gândacii și fluturii.

Embuzele pot avea între 40 și 400 de picioare.

Sunt numite milipede pentru că au multe picioare, dar, în realitate, numărul mediu de picioare pe care le are un ambuá este de aproximativ 400. Cel mai mare număr de picioare găsit vreodată pe un embuá a fost în Statele Unite, unde un embuá din specia Illacme plenipes avea un total de 750 de picioare. Numărul de picioare pe un embuá depinde foarte mult de vârsta animalului și de câte schimbări a suferit.

Importanța ecologică a păduchilor de șarpe

Embuá sau păduchele șarpe este un animal din clasa diplopodelor și este eficient în reciclarea materialelor organice și în producerea de îngrășăminte de origine organică (humus). Sunt capabili să mărunțească până și cartonul și sunt cunoscuți pentru că reduc până la 70% din volumul deșeurilor, generând îngrășăminte de înaltă calitate.

Gongocompostul (nume derivat de la gongolo - un alt nume pentru embuá) este un îngrășământ natural care renunță la produse precum praful de cărbune și turta de ricin (îngrășământ bogat în azot). Gongocompostul este utilizat pentru a îmbunătăți nivelul de nutrienți și textura solului din compostul produs de râme.

Pentru producerea gongocompostului se folosesc produse precum bagasa de trestie de zahăr, știuleții de porumb și alte reziduuri ușor de găsit în ferme, precum și alte materiale bogate în azot, cum ar fi legumele.

Lăcrămioara sau centipedul este o verișoară a embuței

Am văzut mai devreme că atât șopârlele, cât și șerpii aparțin aceluiași grup de animale, phylum-ul artropodelor și aceeași superclasă (subphylum) de miriapode, dar fac parte din clase diferite. Șopârlele fac parte din clasa chilopodelor, iar păduchii de șarpe fac parte din clasa diplopodelor.

Vezi si: Pisicile care nu cresc: vezi 12 tipuri de rase mici!

Cel mai mare specimen de centipod văzut vreodată măsoară în jur de 26 cm și este un animal veninos cu înțepătură. Chilipedele trăiesc ascunse și au obiceiuri nocturne pentru a evita deshidratarea.

Păduchii de șarpe sunt diplopode, având două perechi de picioare pe segment de corp. Sunt animale detritivore și nu au un organ veninos. Trăiesc în locuri umede și se hrănesc cu materie organică în descompunere.

Cum să ții embuzul departe de casa ta

Curățați-vă bine jgheaburile și acoperișurile pentru a evita ca apa de ploaie să se adune în locuri umede și pline de moloz. Acest scenariu este ideal pentru ca păduchii de șarpe să se înmulțească. Deoarece se hrănesc cu materiale în descompunere, cum ar fi animale mici, resturi de mâncare sau frunze.

Faceți o curățenie temeinică în curtea din spate pentru a evita orice fel de atracție pentru ambuzie. Măturați-vă casa pentru scurgeri și infiltrații, atât în interior, cât și în exterior, pe balcoane, terase și garaje. Păstrați totul curat și uscat, deoarece ambuzia iubește mediile umede.

Verificați mai des bucătăria și baia, astfel încât nicio zonă să nu fie mai umedă decât este necesar. Păstrați grădina și gazonul mereu curate și tunse, astfel încât să nu se acumuleze frunze și bucăți de lemn.

Embuá (păduchele de șarpe): diplopod foarte vechi

Aici ați bifat totul despre acest animaluleț curios care se află pe planeta noastră de mulți ani. Am văzut că au diverse specii răspândite în toată lumea. Se deosebesc de lacraias sau centipede deoarece nu au venin. Corpul lor este format dintr-o carapace rigidă care îi protejează atunci când se rostogolesc.

Păduchii de șarpe sau embuás, numiți și gongolos, joacă un rol foarte important în mediul nostru înconjurător. Sunt animale responsabile de descompunerea resturilor care se depun în sol, cum ar fi resturile de plante, lemnul și animalele mici.

Pe scurt, toate materiile organice moarte în descompunere servesc drept hrană pentru această mică insectă, chiar și cartonul. Pentru a preveni pătrunderea lor în casă, păstrați casa curată, evitând locurile umede.




Wesley Wilkerson
Wesley Wilkerson
Wesley Wilkerson este un scriitor desăvârșit și un iubitor pasionat de animale, cunoscut pentru blogul său perspicace și captivant, Animal Guide. Cu o diplomă în zoologie și ani petrecuți lucrând ca cercetător al vieții sălbatice, Wesley are o înțelegere profundă a lumii naturale și o capacitate unică de a se conecta cu animale de toate felurile. A călătorit mult, scufundându-se în diferite ecosisteme și studiind diversele lor populații de animale sălbatice.Dragostea lui Wesley pentru animale a început de la o vârstă fragedă când își petrecea nenumărate ore explorând pădurile din apropierea casei sale din copilărie, observând și documentând comportamentul diferitelor specii. Această legătură profundă cu natura i-a alimentat curiozitatea și impulsul de a proteja și conserva fauna sălbatică vulnerabilă.În calitate de scriitor desăvârșit, Wesley îmbină cu pricepere cunoștințele științifice cu povestirea captivantă în blogul său. Articolele sale oferă o fereastră către viețile captivante ale animalelor, aruncând lumină asupra comportamentului lor, adaptărilor unice și provocărilor cu care se confruntă în lumea noastră în continuă schimbare. Pasiunea lui Wesley pentru advocacy pentru animale este evidentă în scrierile sale, deoarece abordează în mod regulat probleme importante precum schimbările climatice, distrugerea habitatelor și conservarea faunei sălbatice.Pe lângă scrisul său, Wesley sprijină activ diverse organizații de bunăstare a animalelor și este implicat în inițiative ale comunității locale care vizează promovarea coexistenței între oameni.și animale sălbatice. Respectul său profund pentru animale și habitatele lor se reflectă în angajamentul său de a promova un turism responsabil pentru animale sălbatice și de a-i educa pe ceilalți despre importanța menținerii unui echilibru armonios între oameni și lumea naturală.Prin blogul său, Animal Guide, Wesley speră să-i inspire pe alții să aprecieze frumusețea și importanța diverselor vieți sălbatice de pe Pământ și să ia măsuri pentru a proteja aceste creaturi prețioase pentru generațiile viitoare.